Текст:
Ea urcă spre aerul rece tot mai sus, tot mai sus, tot mai sus, mai sus de nori.
Ca să cadă-ncet apoi, să se transforme iar în mii de culori.
Ea nu poate fi ispitită de iubirea cuiva, ci doar se poate mula dacă simte.
Încercând s-o prind, risc s-o pierd într-un joc, într-un joc de cuvinte.
Cu mine tu ești tu când ești cuminte.
Ești alta cu altcineva când faci isterii.
De vină o fi vinul că te văd fără veșminte,
Să vină cel ce divină te vede. Tu-l știi.